Ai nevoie de cash în firmă și cea mai la îndemână soluție e să ” aduci bani de acasă”? E o practică extrem de răspândită, mai ales la firmele mici și mijlocii. Problema nu e că faci acest lucru — problema apare atunci când o faci fără să respecți câteva reguli simple, dar obligatorii. Iar acolo unde apar bani care circulă între o persoană fizică și o firmă, ANAF se uită întotdeauna cu mai multă atenție.
Hai să vedem, pas cu pas, ce trebuie să știi ca asociat și ca administrator, ca să te asiguri că împrumutul pe care i-l acorzi firmei tale respectă întocmai regulile din punct de vedere juridic și fiscal.
1. Poți împrumuta bani firmei tale? Da, dar în scris
Legea nu te oprește să finanțezi societatea al cărei asociat ești. Poți face acest lucru cu dobândă sau fără dobândă — alegerea îți aparține.
Ce contează este forma: împrumutul trebuie consemnat printr-un contract scris, în care să apară clar:
- suma împrumutată;
- termenul de rambursare;
- dacă există dobândă și, dacă da, cât este.
Libertatea de a stabili nivelul dobânzii este confirmată chiar de lege — Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, care lasă părțile libere să negocieze rata dobânzii (art. 1 alin. 1 și art. 3), atât timp cât există un înscris care să dovedească înțelegerea.
Cât poate fi dobânda? Dobânda legală (cea de referință, dacă părțile nu stabilesc alta) se calculează pe baza ratei dobânzii de referință a BNR, actualizată periodic. Dacă alegeți o dobândă convențională (negociată de voi), aceasta poate depăși dobânda legală cu cel mult 50%, peste acest nivel fiind redusă de drept.
De ce contează contractul scris? Pentru că, în lipsa lui, un inspector fiscal poate pune sub semnul întrebării întreaga operațiune: de unde au venit banii, cu ce titlu au intrat în firmă, dacă nu cumva sunt de fapt venituri nedeclarate.
2. Regula pe care mulți o ignoră: banii „cash” sunt interziși
Aici e cea mai frecventă greșeală pe care o întâlnim în practică. Foarte mulți asociați dau sau primesc banii „cash”, crezând că e mai simplu.
Legea nr. 70/2015 este însă foarte clară: orice împrumut sau restituire de împrumut între o persoană fizică și o firmă trebuie făcută exclusiv prin bancă — transfer bancar, virament, altă modalitate fără numerar (art. 4 alin. 4).
Consecințele nerespectării acestei reguli:
- amendă contravențională, aplicată direct de organele de control;
- dificultăți în a dovedi operațiunea — dacă operațiunea nu trece prin bancă, e mult mai greu să demonstrezi ulterior, la un control, că suma respectivă este într-adevăr un împrumut și nu, de exemplu, un venit nedeclarat al firmei sau al asociatului.
3. Dacă firma plătește dobândă asociatului, cheltuiala e automat deductibilă? Nu
Aici lucrurile devin puțin mai complicate, dar e important să înțelegi principiul.
Chiar dacă în contract ați stabilit o dobândă, asta nu înseamnă că firma poate scădea automat, integral, această cheltuială din impozitul pe profit. Legea impune un plafon de deductibilitate pentru costurile de finanțare, reglementare prevăzută în art. 40² din Codul fiscal.
Concret, regula funcționează astfel: costurile excedentare ale îndatorării (practic, dobânzile plătite, minus dobânzile încasate, plus alte costuri echivalente din punct de vedere economic) sunt integral deductibile până la un plafon de 1.000.000 euro (echivalentul în lei). Peste acest prag, partea care depășește plafonul este deductibilă doar în limita a 30% din EBITDA-ul fiscal al societății (indicatorul calculat conform regulilor din Codul fiscal, nu cel contabil).
În practică, asta înseamnă că:
- societatea trebuie să verifice anual dacă dobânzile plătite (către asociați sau alte părți) se încadrează în plafonul legal;
- dacă plafonul este depășit, partea de cheltuială care depășește limita nu este deductibilă ;
- dacă acest calcul nu se face corect sau deloc, la un control fiscal ANAF poate recalcula impozitul pe profit datorat, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere.
4. Ce se întâmplă cu banii asociatului care primește dobândă
După ce am văzut obligațiile firmei, trecem la obligațiile asociatului — pentru că și persoana fizică are obligații.
a) Impozitul de 10%, reținut chiar de firmă
Conform art. 91 din Codul fiscal, dobânda încasată de asociat este un venit din investiții. Firma, în calitate de plătitor de venit, are obligația să:
- calculeze impozitul (cota este 10%);
- îl rețină din suma plătită asociatului;
- îl vireze către stat, la termenele legale.
Practic, asociatul primește deja suma „netă” de impozit, iar acest impozit are, de regulă, caracter final — nu mai trebuie regularizat ulterior prin declarație.
b) Posibila obligație de CASS
Acest aspect este adesea trecut cu vederea, deși poate genera consecințe fiscale semnificative.
Concret, pentru veniturile din dobânzi (încadrate în categoria veniturilor din investiții), regula de la art. 170 din Codul fiscal funcționează astfel:
- CASS se datorează doar dacă veniturile vizate de lege, cumulate (dobânzi, dividende, chirii, alte investiții etc. — categoriile prevăzute la art. 155 alin. 1 lit. c)-h)), ating sau depășesc, într-un an fiscal, pragul de 6 salarii minime brute pe țară;
- odată depășit acest prag, contribuția nu se calculează la venitul efectiv realizat, ci la o bază fixă, pe trepte:
6 salarii minime brute pe țară, dacă venitul cumulat se situează între 6 și 12 salarii minime;
12 salarii minime brute pe țară, dacă venitul cumulat se situează între 12 și 24 de salarii minime;
24 de salarii minime brute pe țară, dacă venitul cumulat atinge sau depășește 24 de salarii minime.
Responsabilitatea de a verifica și declara acest lucru revine persoanei fizice, prin Declarația Unică, nu firmei. Este esențial ca asociatul să monitorizeze veniturile obținute pe parcursul anului, pentru a nu rata acest termen și a evita majorările de întârziere.
5. Checklist rapid pentru un împrumut de la asociat „fără probleme”
Ca să rezumăm, iată elementele care trebuie verificate de fiecare dată:
- Contract de împrumut scris, cu sumă, termen și dobândă (dacă există) clar stipulate;
- Toate transferurile — acordare și rambursare — realizate exclusiv prin bancă, niciodată cash;
- Verificare anuală a plafonului de deductibilitate a dobânzilor (art. 40² Cod fiscal), dacă firma plătește dobândă;
- Reținerea și virarea impozitului de 10% la sursă, la fiecare plată de dobândă către asociat;
- Verificarea de către asociat a eventualei obligații de CASS și depunerea la timp a Declarației Unice.
De ce merită atenție acest subiect
Un împrumut de la asociat pare, la prima vedere, o operațiune simplă — o hârtie și un transfer bancar. Realitatea este ca implică trei aspecte legale diferite: dreptul civil (contractul), disciplina financiară (plățile fără numerar) și fiscalitatea (deductibilitate, reținere la sursă, CASS). Neglijarea oricăruia dintre ele poate transforma o operațiune aparent simplă într-un motiv serios de probleme la un control fiscal — de la amenzi contravenționale, până la recalcularea impozitului pe profit cu dobânzi și penalități.
Baza legală
- Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — art. 40², art. 91 lit. b), art. 97 alin. (2), art. 132, art. 155 alin. (1) lit. g), art. 170.
- Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare — art. 1 alin. (1), art. 3, art. 6.
- Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare — art. 4 alin. (4).
About the Author
