Codul fiscal reglementează locul prestării serviciilor în scopul aplicării TVA. Regula generală este că locul prestării este acolo unde este stabilit beneficiarul. Totuși, există anumite situații speciale -exceptii de la această regulă. Aceste situații sunt reglementate la Art. 278 alin. (4) lit. a) – c) și alin. (7) din Codul Fiscal. Să analizăm aceste regimuri derogatorii și să le exemplificăm.
I. Art. 278 alin. (4) lit. a) – c) Codul Fiscal
Textul Legal:
Art. 278 alin. (4) prevede că: „Prin excepție de la prevederile alin. (2) și (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:
a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experți și agenți imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcție similară, precum tabere de vacanță sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire și coordonare a lucrărilor de construcții, precum serviciile prestate de arhitecți și de societățile care asigură supravegherea pe șantier;
b) locul unde se efectuează transportul, în funcție de distanțele parcurse, în cazul serviciilor de transport de călători;
c) locul prestării efective, pentru serviciile de restaurant și catering, cu excepția celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părți a unei operațiuni de transport de călători efectuate în cadrul Uniunii Europene;”
II. Art. 278 alin. (7) Codul Fiscal
Textul Legal:
Art. 278 alin. (7) prevede: „Prin excepție de la prevederile alin. (2), pentru serviciile de transport de bunuri efectuate în afara Uniunii Europene, când aceste servicii sunt prestate către o persoană impozabilă stabilită în România, locul prestării se consideră a fi în afara Uniunii Europene, dacă utilizarea și exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Uniunii Europene. În aplicarea prezentului alineat, serviciile de transport de bunuri efectuate în afara Uniunii Europene sunt serviciile de transport ale cărui punct de plecare și punct de sosire se află în afara Uniunii Europene, acestea fiind considerate efectiv utilizate și exploatate în afara Uniunii Europene.”
Regimuri Derogatorii și Exemple Detaliate
1. Servicii legate de bunuri imobile (Art. 278 alin. (4) lit. a))
În cazul serviciilor care au legătură cu bunurile imobile, locul prestării nu este acolo unde este stabilit beneficiarul, ci acolo unde este situat bunul imobil. Această derogare include următoarele tipuri de servicii:
Serviciile prestate de experți și agenți imobiliari: Acestea pot include evaluări de proprietăți sau asistență în tranzacții de vânzare-cumpărare sau închiriere de bunuri imobile.
Exemplu: O agenție imobiliară din România asistă un client german în achiziționarea unei proprietăți în Spania. Conform derogării, locul prestării serviciului este Spania (locul unde este situat imobilul), iar TVA-ul aplicabil va fi conform legislației spaniole.
Facturare: În acest caz, factura va fi emisă fără TVA, deoarece prestarea este realizată într-un alt stat membru UE, iar beneficiarul va aplica taxarea inversă .
Declarații: Prestatorul va raporta această operațiune în Declarația 390 VIES și în Declarația 300 (Decontul de TVA).
Serviciile de cazare în sectorul hotelier sau sectoare similare: Acestea includ serviciile de cazare în hoteluri, moteluri, tabere de vacanță sau campinguri.
Exemplu: O companie din România organizează o conferință la un hotel din Italia. Deși serviciul este contractat de o firmă românească, locul prestării este Italia (locul hotelului), astfel TVA-ul se va aplica conform legislației italiene.
Facturare: Factura se emite fără TVA dacă beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în UE și va aplica mecanismul de taxare inversă. În caz contrar, se aplică legislația locală din statul respectiv.
Declarații: Operațiunea va fi raportată în Declarația 390 VIES, iar în Declarația 300 .
Acordarea drepturilor de utilizare a bunurilor imobile: Închirierea sau concesionarea de bunuri imobile intră sub incidența acestei prevederi.
Exemplu: O companie românească închiriază un depozit situat în Polonia pentru stocarea de marfă. Locul prestării serviciului este Polonia, deci TVA-ul va fi aplicat conform legislației din Polonia.
Facturare: Se emite fără TVA, urmând ca beneficiarul să aplice taxarea inversă, dacă este o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în UE.
Declarații: Serviciile trebuie raportate în Declarația 390 și în Decontul de TVA (Declarația 300).
Pregătirea și coordonarea lucrărilor de construcții: Include serviciile de arhitectură, proiectare sau supravegherea lucrărilor de construcție.
Exemplu: Un birou de arhitectură din România este contractat pentru proiectarea unei clădiri în Austria. Locul prestării serviciului este în Austria (locul unde se află bunul imobil), și TVA-ul se va aplica conform reglementărilor fiscale austriece.
Facturare: Factura se emite fără TVA, beneficiarul austriac aplicând mecanismul de taxare inversă.
Declarații: Serviciile trebuie raportate în Declarația 390 și în Declarația 300.
2. Servicii de transport de călători (Art. 278 alin. (4) lit. b))
Pentru serviciile de transport de călători, locul prestării este determinat în funcție de distanțele parcurse. TVA-ul va fi aplicat proporțional cu porțiunile de traseu parcurse pe teritoriul fiecărei țări.
Exemplu: O companie de transport din România efectuează un transport de călători pe ruta București – Viena. Locul prestării serviciului va fi proporțional împărțit între România și Austria, în funcție de distanța parcursă în fiecare dintre aceste țări. TVA-ul va fi datorat în România pentru segmentul parcurs în România și în Austria pentru segmentul din Austria.
Facturare: Se va emite o factură în care TVA-ul este aplicat doar pentru porțiunea parcursă pe teritoriul României (19%), iar restul va fi fără TVA, deoarece este impozabil în Austria.
Declarații: În Declarația 300, se vor raporta veniturile obținute pentru partea din transport realizată pe teritoriul României, cu TVA, iar în Declarația 390, partea care se referă la transportul realizat în alte state membre.
3. Servicii de restaurant și catering (Art. 278 alin. (4) lit. c))
Pentru serviciile de restaurant și catering, locul prestării este considerat locul unde sunt efectiv prestate aceste servicii. Această regulă se aplică în cazul în care mâncarea și băutura sunt pregătite și servite pe loc pentru consumul imediat.
Exemplu: O firmă de catering din România prestează servicii pentru o recepție organizată în Bulgaria. Deși contractul este încheiat cu o companie din România, locul prestării serviciului este Bulgaria (locul unde se desfășoară recepția), iar TVA-ul se va aplica conform legislației bulgare.
Facturare: Factura se emite fără TVA, deoarece prestarea efectivă a serviciilor are loc în alt stat membru UE, iar beneficiarul va aplica taxarea inversă.
Declarații: Serviciile prestate într-un alt stat membru trebuie raportate în Declarația 390 și incluse în Declarația 300, fără TVA.
4. Servicii de transport de bunuri în afara Uniunii Europene (Art. 278 alin. (7))
Serviciile de transport de bunuri efectuate în afara Uniunii Europene sunt considerate efectiv utilizate și exploatate în afara UE, iar locul prestării serviciilor este acolo unde utilizarea și exploatarea efectivă au loc.
Exemplu: O companie de transport românească efectuează transport de bunuri între China și Statele Unite. Deoarece atât punctul de plecare, cât și punctul de sosire sunt în afara Uniunii Europene, locul prestării serviciului este considerat în afara UE.
Facturare: Se emite fără TVA, deoarece serviciul este prestat în afara UE.
Declarații: Aceste servicii nu se vor regăsi în Declarația 390, însă vor fi raportate în Declarația 300 la secțiunea dedicată serviciilor neimpozabile în România.
Concluzii
Stabilirea locului prestării serviciilor este crucială pentru aplicarea corectă a TVA-ului. Regimurile derogatorii prevăzute la Art. 278 alin. (4) lit. a) – c) și alin. (7) din Codul Fiscal permit aplicarea unor reguli speciale în cazul anumitor servicii, iar factura și declarațiile fiscale trebuie întocmite în funcție de locul prestării și de normele fiscale aplicabile în fiecare stat.
