
Datoriile comerciale care ajung la termenul de prescripție reprezintă o problemă frecvent întâlnită în mediul de afaceri și, pentru o abordare corectă și eficientă, este esențial să cunoaștem prevederile legale și contabile aplicabile. În acest articol vom analiza cum trebuie să fie gestionate datoriile comerciale care au atins termenul de prescripție, atât din punct de vedere fiscal, cât și contabil.
Ce reprezintă prescripția datoriilor?
În cadrul dreptului comercial, prescripția este definită ca stingerea dreptului creditorului de a mai solicita plata unei datorii, dacă nu a fost exercitat în termenul legal stabilit. Conform art. 2500 din Codul Civil, prescripția extinctivă este definită ca „stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul de prescripție”. Termenul general de prescripție aplicabil datoriilor comerciale este de 3 ani, conform art. 2517 din Codul Civil, dacă legea nu prevede un alt termen.
Implicațiile contabile ale datoriilor prescrise
Din punct de vedere contabil, la expirarea termenului de prescripție, societatea trebuie să recunoască suma datoriei prescrise ca venit. Astfel, aceste datorii se vor înregistra în contul 7588 „Alte venituri din exploatare”, în conformitate cu OMFP nr. 1802/2014, pct. 310 alin. (4) și pct. 435, alin. (1), lit. e). Reglementările prevăd clar că veniturile din exploatare includ „venituri din creanțe recuperate, penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii”.
Obligația inventarierii datoriilor
Societățile comerciale au obligația de a efectua inventarierea anuală a datoriilor și creanțelor față de terți, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilității. Aceasta prevede că „persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de natură a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute… cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar.” Totodată, societatea trebuie să documenteze soldurile creditoare aferente conturilor de datorii (inclusiv contul 401 – „Furnizori”) și să le confirme prin „Extrasul de cont” sau alte documente echivalente, conform OMFP nr. 2861/2009, Anexa 1, pct. 28 alin. (1).
Demersurile de recuperare ale creditorilor
Înainte de recunoașterea unei datorii ca fiind prescrisă, este necesar să se demonstreze că creditorii au întreprins toate demersurile legale pentru recuperarea creanțelor, conform OMFP nr. 1802/2014, pct. 328. În caz contrar, societatea trebuie să dețină documente din care să reiasă faptul că termenul de prescripție a fost extins prin acordul părților, conform art. 2515, alin. (4) din Codul Civil.
Aspectele fiscale ale datoriilor prescrise
Societati platitoare de impozit pe profit
Din punct de vedere fiscal, venitul rezultat din prescrierea unei datorii trebuie recunoscut în anul în care aceasta a atins termenul de prescripție, întrucât aceste venituri influențează rezultatul fiscal al exercițiului respectiv. Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, art. 19 alin. (1), stipulează că „rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile”. În acest sens, veniturile obținute din prescrierea datoriilor contribuie la determinarea profitului impozabil.
Conform HG nr. 1/2015, Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, art. 19, pct. 5, veniturile și cheltuielile pentru calculul rezultatului fiscal trebuie să fie cele înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, inclusiv orice elemente similare veniturilor și cheltuielilor. În acest context, recunoașterea veniturilor din datorii prescrise este o componentă de impozitare.
In cazul societatilor platitoare de impozit pe venituri microintreprinderi, pct.5 alin (1) din Norme de aplicare a Codului fiscal precizeaza:” Baza impozabilă asupra căreia se aplică cotele de impozitare prevăzute la art. 51 alin. (1) și (2) din Codul fiscal este reprezentată de totalul veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a Conturi de venituri, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad categoriile de venituri menționate la art. 53 alin. (1) și se adaugă elementele menționate la art. 53 alin. (2) din Codul fiscal.”
Corectarea erorilor contabile și implicațiile fiscale
În cazul în care datoriile prescrise nu au fost corect înregistrate la timp, corectarea acestor erori se realizează conform art. 19 alin. (3) din Codul Fiscal daca societatea este platitoare de impozit pe profit. Acesta prevede că „erorile care se corectează pe seama rezultatului reportat trebuie să ajusteze rezultatul fiscal al anului la care se referă acestea, prin depunerea unei declarații rectificative”. Astfel, dacă datoriile comerciale au fost omise în înregistrările contabile, ele trebuie recunoscute retroactiv pentru a respecta principiile de corectitudine fiscală.
Concluzie
Este esențial ca firmele să efectueze periodic inventarierea datoriilor pentru a identifica cele prescrise și să le înregistreze ca venituri, atât pentru a respecta reglementările contabile, cât și pentru a asigura conformitatea fiscală. Tratarea corectă a datoriilor prescrise contribuie la transparența financiară și evită eventualele sancțiuni legale.
Prevederi Legale
Codul Civil (Legea nr. 287/2009):
Art. 2500 – Definirea prescripției extinctive
Art. 2515 – Extinderea termenului de prescriptie cu acordul partilor
Art. 2517 – Termenul de prescripție de 3 ani pentru datoriile comerciale
Art. 2523 – Data de la care începe să curgă prescriptia
Legea nr. 82/1991, a contabilității:
Art. 7, alin. (1) – Obligația de a efectua inventarierea anuală
Art. 20 și Art. 21 – Registrele de contabilitate și utilizarea corectă a acestora
OMFP nr. 1802/2014:
Pct. 19, alin. (2), lit. a) – Definirea veniturilor
Pct. 53, alin. (1) – Principiul contabilității de angajamente
Pct. 310, alin. (4), Pct. 328 și Pct. 329 – Evidențierea datoriilor prescrise și condițiile de scădere din evidență
Pct. 435, alin. (1), lit. e) – Veniturile din exploatare includ datoriile prescrise
Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015):
Art. 19, alin. (1) și alin. (3) – Determinarea rezultatului fiscal și corectarea erorilor contabile
Art.53-Baza impozabila
HG nr. 1/2016 – Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal:
Art. 19, punctul 5 – Calculul rezultatului fiscal include veniturile și cheltuielile înregistrate
pct.5 alin (1)-Baza impozabila
OMFP nr. 2861/2009:
Anexa 1, punctul 28, alin. (1) – Verificarea creanțelor și a obligațiilor