Aspecte fiscale ale casării mijloacelor fixe

Casarea Mijloacelor Fixe: Procesul și Reglementările Fiscale Aplicabile

Casarea unui mijloc fix reprezintă procesul de scoatere din funcțiune a unui activ, urmat de dezmembrarea acestuia și valorificarea componentelor prin vânzare sau utilizare în activitatea curentă. Este un proces esențial în gestionarea activelor unei entități, care presupune eliminarea acestora din evidențele contabile, respectând reglementările legale și fiscale în vigoare.

Primul pas în procesul de casare constă în evaluarea necesității acesteia, care include verificarea stării fizice și tehnice a activului. Dacă acesta este uzat moral sau fizic, depășit tehnologic sau în stare avansată de deteriorare, poate fi decisă casarea. De asemenea, se face o evaluare economică pentru a determina dacă valoarea de piață a activului justifică păstrarea acestuia, comparativ cu costurile de întreținere și operare.

Ulterior, se formează o comisie de inventariere, desemnată de administratorul entității, care va inspecta activul și va stabili dacă acesta poate fi casat, revândut sau reutilizat. Comisia întocmește un proces-verbal în care sunt menționate motivele casării, starea activului și eventualele sugestii pentru gestionarea pieselor recuperabile. De asemenea, se va determina valoarea de casare a activului, ținând cont de amortizarea cumulată.

După evaluare, procesul-verbal trebuie aprobat de administratorul sau conducerea entității. După aprobarea procesului-verbal, se întocmesc documentele contabile necesare, printre care se numără procesul-verbal de casare, care certifică scoaterea din uz a activului. Acest document trebuie să conțină detalii clare despre activul casat, valoarea sa și motivele casării.

În ceea ce privește piesele recuperabile, acestea pot fi reutilizate, vândute sau donate, iar veniturile obținute din vânzarea acestora trebuie înregistrate în contabilitate. De asemenea, Registrul Evidenței Mijloacelor Fixe trebuie actualizat pentru a reflecta eliminarea activului din gestiune.

Din punct de vedere fiscal, cheltuielile legate de casarea mijloacelor fixe amortizabile nu sunt deductibile, conform articolului 25 alineatul (4) lit. c) din Codul fiscal, mai ales în cazul bunurilor degradate sau pierdute din gestiune, care nu sunt imputabile. Totuși, există excepții când aceste cheltuieli devin deductibile, și anume în cazurile în care bunurile au fost distruse din cauza unor calamități naturale sau forță majoră, în cazul în care mijloacele fixe au fost asigurate sau în situația în care se dovedește că bunurile au fost degradate calitativ.Dacă societatea îndeplinește condițiile legale pentru distrugerea stocurilor, fie prin mijloace proprii, fie prin predarea acestora către unități specializate, cheltuielile legate de marfa deteriorată sau expirată pot fi considerate deductibile fiscal.

Nu se ajustează TVA pentru bunurile care au fost distruse, pierdute sau furate, în cazul în care aceste situații sunt demonstrate corect, de exemplu prin acte emise de autoritățile competente. De asemenea, bunurile afectate de forță majoră sau calamități naturale, precum și stocurile degradate calitativ care nu mai pot fi valorificate, nu necesită ajustarea TVA.

Responsabilitatea de a demonstra că bunurile au fost distruse sau pierdute revine persoanei impozabile. Dacă autoritățile fiscale consideră dovezile insuficiente, acestea pot solicita ajustarea TVA.

Iată si principalele reglementări legale și practici contabile aplicabile:

OMFP nr. 1802/2014 – Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și consolidate – Cedarea și casarea mijloacelor fixe

Articolul 242 – (1) O imobilizare corporală trebuie eliminată din evidență la momentul cedării sau casării, atunci când nu mai există așteptări de beneficii economice viitoare din utilizarea sa continuă.
(2) Dacă o entitate recunoaște costul unei înlocuiri parțiale (de exemplu, înlocuirea unei componente) în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale, aceasta va elimina din evidență valoarea contabilă a părții înlocuite, inclusiv amortizarea aferentă, dacă deține informațiile necesare.

Articolul 243 – (1) În cazul în care o imobilizare corporală este eliminată din evidență, trebuie evidențiate separat veniturile obținute din vânzare, cheltuielile corespunzătoare valorii neamortizate a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
(2) În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile rezultate din casarea sau cedarea unei imobilizări corporale vor fi calculate ca diferența dintre veniturile obținute din eliminarea din evidență și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile asociate. Acestea trebuie prezentate net, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la categoria „Alte venituri din exploatare” sau „Alte cheltuieli de exploatare”.

Legea nr. 82/1991 – Legea contabilității, Articolul 7

(1) Persoanele prevăzute la articolul 1 au obligația de a efectua o inventariere generală a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an, în cadrul exercițiului financiar, precum și în situațiile de fuziune, divizare, lichidare și în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Rezultatele obținute în urma inventarierii vor fi înregistrate în contabilitate conform reglementărilor contabile aplicabile.

ORDIN nr. 2.861 din 9 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natură a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii

Pct. 5 – Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, conform Legii nr. 82/1991, republicată, și reglementărilor contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane desemnate să gestioneze entitatea. În vederea desfășurării inventarierii, aceste persoane aproba proceduri scrise adaptate specificului activității, pe care le transmit comisiilor de inventariere.

Pct. 6
(1) Inventarierea elementelor de natură a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se realizează de comisii de inventariere, desemnate prin decizie scrisă emisă de persoanele prevăzute la pct. 5. Decizia de numire trebuie să precizeze, în mod obligatoriu, componența comisiei (numele președintelui și al membrilor), modul de desfășurare a inventarierii, metoda utilizată, gestiunea supusă inventarierii, precum și datele de început și de finalizare a procesului.

(2) În cazul entităților cu un număr redus de angajați, inventarierea poate fi realizată de o singură persoană. În această situație, răspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane desemnate să gestioneze entitatea.

(3) Comisiile de inventariere pot fi coordonate de o comisie centrală, numită prin decizie scrisă emisă de persoanele prevăzute la pct. 5. Comisia centrală de inventariere are responsabilitatea de a organiza, instrui, supraveghea și controla desfășurarea activităților de inventariere. Aceasta răspunde de realizarea completă a lucrărilor de inventariere, în conformitate cu prevederile legale.

Pct. 20 – Pentru bunurile depreciate, inutilizabile, deteriorate, fără mișcare, greu vandabile, pentru comenzile în curs, abandonate sau sistate, precum și pentru creanțele și obligațiile incerte ori în litigiu, se întocmesc liste de inventariere distincte sau situații analitice separate, după caz.

Pct. 38 – Pentru elementele de natură a activelor care prezintă deprecieri, comisia de inventariere va face propuneri de ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, ori de înregistrare a unor amortizări suplimentare pentru deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile. Propunerile vor include și explicațiile referitoare la cauzele acestor deprecieri.

Pct. 39 – În cazul plusurilor, lipsurilor, deprecierilor constatate la bunuri, precum și pentru pagubele cauzate de expirarea termenelor de prescripție a creanțelor sau din alte motive, comisia de inventariere va solicita explicații scrise de la persoanele responsabile pentru gestionarea bunurilor și pentru urmărirea decontării creanțelor. După analizarea explicațiilor și documentelor, comisia va stabili natura plusurilor, pierderilor, pagubelor și deprecierilor, precum și soluțiile pentru regularizarea diferențelor dintre datele din contabilitate și cele constatate în urma inventarierii.

Pct. 42 – Rezultatele inventarierii vor fi consemnate de comisia de inventariere într-un proces-verbal.

Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conțină următoarele informații esențiale: data întocmirii, numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul și data deciziei de numire a comisiei, gestiunea supusă inventarierii, data de început și de finalizare a operațiunii, rezultatele inventarierii, concluziile și propunerile comisiei privind cauzele plusurilor și lipsurilor constatate, persoanele responsabile, măsuri propuse pentru rezolvarea acestora, volumul stocurilor depreciate, fără mișcare, greu vandabile, precum și măsurile pentru reintegrarea acestora în circuitul economic. De asemenea, comisia poate propune scoaterea din funcțiune a imobilizărilor corporale și din evidență a imobilizărilor necorporale, precum și declasarea sau casarea unor stocuri.

Pct. 43 – Propunerile incluse în procesul-verbal al comisiei de inventariere vor fi prezentate administratorului, ordonatorului de credite sau persoanei responsabile cu gestionarea entității în termen de 7 zile lucrătoare de la finalizarea operațiunilor de inventariere. Acesta, cu avizul conducerii compartimentului financiar-contabil și al compartimentului juridic, va decide soluționarea propunerilor, respectând legislația în vigoare.

Pct. 45
(1) Rezultatele inventarierii trebuie să fie înregistrate în evidența tehnico-operativă în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la aprobarea procesului-verbal de inventariere de către administrator, ordonatorul de credite sau persoana responsabilă cu gestionarea entității.

ORDIN nr. 2.634 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar-contabile

Anexa nr. 2 – NORME SPECIFICE de utilizare a documentelor financiar-contabile
PROCES-VERBAL DE SCOATERE DIN FUNCȚIUNE A MIJLOACELOR FIXE/DE DECLASARE A UNOR BUNURI MATERIALE
(Cod 14-2-3/aA)

Acest document are următoarele scopuri:

• Servind ca act de constatare a îndeplinirii condițiilor necesare pentru scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe, scoaterea din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar și declasarea altor bunuri materiale, conform reglementărilor legale;
• Document de consemnare a efectivării scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe, a scoaterii din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar sau declasarea altor bunuri materiale;
• Act de predare către magazie a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate din scoaterea efectivă a mijloacelor fixe din funcțiune;
• Document justificativ pentru înregistrarea în evidențele magaziilor (depozitelor) și în contabilitate.

Formularul trebuie completat de comisia desemnată pentru acest scop, astfel:

• Capitolele I și II se completează cu constatările și concluziile rezultate din analiza documentației primite și din verificarea stării mijloacelor fixe propuse a fi scoase din funcțiune, a materialelor de natura obiectelor de inventar scoase din uz sau a altor bunuri materiale propuse pentru declasare;
• Capitolul III se completează după aprobarea propunerilor și realizarea efectivă a scoaterii din funcțiune, scoaterii din uz sau declasării, cu informații referitoare la ansamblele, subansamblele, piesele, componentele și materialele rezultate.

Anexa nr. 3 – Modele ale documentelor financiar-contabile include acest document (Cod 14-2-3/aA).

Legea 227/2015 – Codul fiscal

Art. 19 – Reguli generale

(1) Rezultatul fiscal se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale, iar la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La calculul rezultatului fiscal se iau în considerare și elementele similare veniturilor și cheltuielilor, conform normelor metodologice, precum și pierderile fiscale care se recuperează conform art. 31. Rezultatul fiscal pozitiv reprezintă profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ reprezintă pierdere fiscală.

Art. 25 – Cheltuieli

(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

c) Cheltuielile referitoare la bunuri de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile care au fost constatate lipsă din gestiune sau degradate, neimputabile, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată conform prevederilor titlului VII.

Aceste cheltuieli devin deductibile în următoarele situații/condiții:

1. Bunurile/mijloacele fixe amortizabile distruse din cauza unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme;
2. Bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care s-au încheiat contracte de asigurare;
3. Bunurile/mijloacele fixe amortizabile degradate calitativ, dacă se dovedește distrugerea acestora.

Norme de aplicare

(3) În sensul art. 25 alin. (4) lit. c) pct. 3 din Codul fiscal, condiția referitoare la distrugerea stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile este considerată îndeplinită atât în cazul în care distrugerea este efectuată prin mijloace proprii, cât și atunci când stocurile sau mijloacele fixe amortizabile sunt predate către unități specializate.

Art. 28 – Amortizarea fiscală

(17) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerea amortizării se face fără a ține cont de amortizarea contabilă. Câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea sau scoaterea din funcțiune a acestora se calculează pe baza valorii fiscale, diminuată cu amortizarea fiscală, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (14).

Norme metodologice – pct. 29

(1) În aplicarea art. 28 alin. (17) din Codul fiscal, cheltuielile înregistrate ca urmare a casării unui mijloc fix cu valoarea fiscală incomplet amortizată sunt cheltuieli efectuate în scopul desfășurării activității economice.

(2) Prin „casarea unui mijloc fix” se înțelege operația de scoatere din funcțiune a activului respectiv, urmată de dezmembrarea acestuia și valorificarea părților componente prin vânzare sau utilizare în activitatea curentă.

Art. 304 – Ajustarea TVA la elementele de stoc

(1) În condițiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine nu se aplică, deducerea inițială a TVA se ajustează în următoarele cazuri:

a) Dacă deducerea este mai mare sau mai mică decât suma la care persoana impozabilă avea dreptul să deducă;

b) Dacă există modificări ale elementelor care au fost luate în considerare pentru determinarea sumei deductibile, după depunerea decontului de taxă, inclusiv în cazurile prevăzute la art. 287.

c) persoana impozabila isi pierde sau castiga dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate si serviciile neutilizate.

2) Deducerea inițială a taxei nu se ajustează în următoarele cazuri:
a) pentru bunurile distruse, pierdute sau furate, dacă aceste situații sunt corect demonstrate sau confirmate de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă trebuie să dovedească furtul prin acte oficiale emise de autoritățile judiciare;
b) pentru situațiile prevăzute la art. 270 alin. (8) și art. 271 alin. (5).

Norme metodologice – pct. 78

• Aliniatul (6) În baza art. 304 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, persoana impozabilă va realiza o ajustare pozitivă sau negativă a TVA în următoarele cazuri:
  • a) Bunuri lipsă din gestiune din alte cauze decât cele prevăzute la art. 304 alin. (2) din Codul fiscal. În cazul bunurilor lipsă din gestiune care sunt imputate, sumele imputate nu vor fi considerate contravaloarea unor operațiuni supuse TVA, chiar dacă ajustarea taxei nu este obligatorie;
  • b) Alocarea de bunuri sau servicii pentru operațiuni care nu dau drept de deducere și ulterior alocarea acestora pentru operațiuni care dau drept de deducere, sau alocarea de bunuri/servicii neutilizate pentru operațiuni care dau drept de deducere și ulterior alocarea acestora pentru operațiuni care nu dau drept de deducere.
• Aliniatul 10 (Art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal)
  • Excepții de la ajustarea TVA:
    Persoana impozabilă nu are obligația de ajustare a TVA pentru bunurile de natura celor prevăzute la alin. (1) din articolul 304 (distruse, pierdute sau furate), dacă:
    • Aceste situații sunt demonstrate sau confirmate corespunzător, inclusiv în cazuri de:
      • Calamități naturale și forță majoră.
      • Bunuri din stocuri degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate și pentru care se dovedește distrugerea.
• Aliniatul 11 (Art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal)
  • Situații cumulative:
    Situațiile menționate la alin. (10) nu sunt exhaustive și pot fi aplicate cumulativ. De exemplu:
    • Un stoc de produse poate suferi o pierdere datorită perisabilității, iar acest stoc poate fi, de asemenea, distrus ca urmare a degradării calitative, ceea ce face ca ajustarea TVA să nu fie necesară.
• Aliniatul 12 (Art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal)
  • Responsabilitatea persoanei impozabile:
    Persoana impozabilă are obligația de a demonstra sau confirma în mod corespunzător că bunurile au fost distruse, pierdute sau furate.
    • În cazul în care autoritățile fiscale consideră dovezile furnizate insuficiente, acestea pot solicita ajustarea TVA.
    • Conform principiului proporționalității, organele fiscale nu pot solicita mai multe dovezi decât cele necesare pentru a demonstra incidentul care a condus la distrugerea, pierderea sau furtul bunurilor, astfel încât sarcina persoanei impozabile să nu devină imposibilă sau extrem de dificilă.
• Aliniatul 13 (Art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal)
  • Ajustarea TVA în funcție de cota de taxă aplicabilă:
    Ajustarea TVA se efectuează în funcție de cota de TVA în vigoare la data achiziționării bunurilor sau serviciilor prevăzute la alin. (1).
    • Dacă nu se poate stabili cota de TVA de la data achiziției, ajustarea se va face folosind cota de TVA în vigoare la data la care intervine obligația de ajustare.

În concluzie, casarea mijloacelor fixe reprezintă o etapă importantă în gestionarea activelor unei entități, având implicații fiscale și contabile semnificative. Respectarea reglementărilor legale privind deducerea cheltuielilor și ajustarea TVA-ului este esențială pentru evitarea unor sancțiuni din partea autoritatilor fiscale.

Informații detaliate despre tratamentul contabil al casării pot fi consultate în articolul disponibil la acest link:Tratamentul contabil al scoaterii din evidență a unui utilaj casat