Livrări de bunuri în UE efectuate de întreprinderile mici

În dinamica schimburilor comerciale actuale, tot mai multe societăți românești accesează piețele externe încă din primele luni de activitate. O situație frecvent întâlnită în practică vizează entitățile care, deși funcționează sub regimul special de scutire pentru întreprinderile mici (neplătitoare de TVA), identifică oportunități de a livra bunuri către parteneri stabiliți în alte state membre ale Uniunii Europene.

Această conjunctură generează adesea confuzii privind modalitatea corectă de facturare și obligațiile declarative, în special prin prisma distincției dintre livrările de bunuri și prestările de servicii intracomunitare.

Această temă este abordată și într-un format video, cu exemple și clarificări suplimentare, pe canalul YouTube Laborator fiscal.

Încadrarea fiscală a întreprinderii mici

Conform legislației naționale, o persoană impozabilă stabilită în România a cărei cifră de afaceri anuală este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 310 din Codul fiscal poate opta pentru aplicarea regimului special de scutire.

Această facilitate permite societății să nu colecteze TVA pentru operațiunile realizate, dar, corelativ, îi restricționează dreptul de deducere a taxei aferente achizițiilor.

Problema fiscală: Livrarea de bunuri către parteneri din UE

Dilema apare în momentul în care o astfel de societate livrează produse către un client din UE (care deține un cod valid de TVA în statul său). Antreprenorii sunt adesea tentați să considere această operațiune drept o „livrare intracomunitară scutită cu drept de deducere” (specifică plătitorilor de TVA) sau să aplice mecanismul taxării inverse, considerând că tranzacția este similară prestărilor de servicii.

Interpretarea corectă necesită o analiză distinctă a statutului furnizorului și a naturii operațiunii.

1. Regimul de facturare

Atunci când o întreprindere mică neînregistrată în scopuri de TVA livrează bunuri care sunt expediate sau transportate din România într-un alt stat membru, operațiunea nu se califică drept o livrare intracomunitară scutită în sensul art. 294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal. Acea scutire specifică se aplică doar persoanelor înregistrate normal în scopuri de TVA conform art. 316.

În cazul întreprinderilor mici, livrarea este scutită de taxă în baza art. 310 (regimul special), nu în baza naturii transfrontaliere a tranzacției.

Consecința practică: Factura se va emite fără TVA. Mențiunea obligatorie pe factură nu este „taxare inversă” (care ar implica mutarea obligației de plată a TVA la beneficiar), ci referința la regimul propriu de scutire, de exemplu: „Regim special de scutire – Art. 310 Cod fiscal”.

2. Obligații de înregistrare și declarare (VIES)

Un aspect esențial, adesea interpretat eronat, este necesitatea obținerii codului special de TVA (conform art. 317) și a raportării tranzacției în Declarația recapitulativă 390 VIES.

Legislația fiscală operează o distincție clară între bunuri și servicii pentru neplătitorii de TVA:

• Pentru prestări de servicii intracomunitare: Există obligația de înregistrare specială în scopuri de TVA și de depunere a declarației 390, indiferent de plafon.
• Pentru livrări de bunuri: Întreprinderile mici nu au obligația să se înregistreze special în scopuri de TVA pentru livrările de bunuri efectuate către parteneri din UE și nici să le raporteze în declarația 390 VIES.

Această excepție se aplică atâta timp cât societatea rămâne sub plafonul de scutire intern și nu optează pentru înregistrarea normală în scopuri de TVA.

Exemplu explicativ generic

Considerăm Societatea A, stabilită în România, neînregistrată în scopuri de TVA (cifră de afaceri sub plafonul legal). Aceasta vinde produse finite către Societatea B din Germania, plătitoare de TVA.

• Acțiunea corectă: Societatea A emite factura către Societatea B cu valoarea produselor, fără TVA, menționând „Regim special de scutire”.
• Declarații: Societatea A nu depune Decontul de TVA (D300) și nu depune Declarația recapitulativă (D390) pentru această livrare.

Riscuri și atenționări

Deși livrările de bunuri nu generează obligații declarative suplimentare, societățile trebuie să monitorizeze cu strictețe două plafoane distincte:

1. Plafonul general de scutire (Cifra de afaceri): Veniturile din aceste livrări intracomunitare intră în calculul cifrei de afaceri. Depășirea plafonului legal (actualizat periodic prin legislație, de exemplu 395.000 lei conform OG 22/2025 ) obligă societatea să solicite înregistrarea normală în scopuri de TVA în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care plafonul a fost depășit.
2. Plafonul pentru achiziții intracomunitare: Dacă societatea, pe lângă vânzări, efectuează și achiziții de bunuri din UE care depășesc plafonul de 10.000 euro (34.000 lei), intervine obligația înregistrării speciale conform art. 317, exclusiv pentru acele achiziții.

Baza legală

Prezentul articol a fost redactat având în vedere prevederile legislative în vigoare, cu trimitere la următoarele acte normative:

• Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal:
  • Art. 310 alin. (1) – definește regimul special de scutire pentru întreprinderile mici.
  • Art. 317 alin. (1) – stabilește situațiile care impun înregistrarea specială în scopuri de TVA (limitativ pentru achiziții intracomunitare și servicii, excluzând livrările de bunuri).
  • Art. 325 alin. (1) – reglementează obligația depunerii declarației recapitulative doar pentru persoanele înregistrate conform art. 316 sau 317.

Ghid Interactiv pentru Întreprinderi Mici