În ultimii ani, epuizarea profesională sau burnout-ul a devenit o realitate îngrijorătoare pentru milioane de angajați din întreaga lume. Fenomenul, recunoscut de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca rezultat al stresului cronic la locul de muncă, afectează sănătatea mentală și fizică a angajaților și are consecințe negative majore asupra productivității și economiei globale. Deși acest sindrom a fost subiectul multor discuții internaționale, în România, burnout-ul rămâne în mare parte nereglementat.
Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea unor acte normative în vederea reglementării epuizării profesionale (burnout) a fost înregistrată la Senat pentru dezbatere sub numărul B557, la data de 30 octombrie 2024. În cadrul procesului legislativ, această propunere a primit aviz favorabil din partea Comisiei pentru Drepturile Omului, Egalitate de Şanse, Culte și Minorități, care a transmis avizul cu numărul 667, în data de 11 decembrie 2024. Acest aviz, însoțit de expunerea de motive, subliniază necesitatea reglementării fenomenului burnout și stabilește un cadru legislativ clar pentru prevenirea și gestionarea acestuia în România.
Mai jos voi prezenta detaliat expunerea de motive a propunerii legislative pentru modificarea și completarea unor acte normative în vederea reglementării epuizării profesionale (burnout).
Ce este burnout-ul și de ce este atât de periculos?
Conform Clasificării Internaționale a Bolilor (ICD-11), burnout-ul este definit ca un sindrom caracterizat prin trei dimensiuni principale:
- Epuizare fizică și emoțională – oboseală extremă care reduce capacitatea de a îndeplini sarcinile zilnice.
- Distanțare mentală față de locul de muncă – cinism, negativism și dezangajare față de sarcinile profesionale.
- Scăderea eficienței profesionale – performanță redusă și dificultăți în luarea deciziilor.
Burnout-ul poate avea efecte devastatoare asupra sănătății fizice și psihice. Printre problemele asociate se numără depresia, anxietatea, hipertensiunea, tulburările gastrointestinale și, în cazurile extreme, chiar riscul de suicid. La nivel organizațional, sindromul contribuie la creșterea absenteismului, scăderea productivității și creșterea costurilor pentru asistența medicală.
Burnout-ul în România: o problemă ignorată
Deși fenomenul burnout este din ce în ce mai întâlnit în România, mai ales în sectoare precum sănătatea, educația și tehnologia, legislația muncii nu îl recunoaște ca problemă profesională. Legea nr. 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă garantează dreptul la un mediu de muncă sigur și sănătos, dar nu include măsuri concrete pentru prevenirea și gestionarea epuizării profesionale.
Contextul pandemiei de COVID-19 a amplificat această problemă, angajații fiind nevoiți să facă față unor cerințe profesionale imprevizibile, adesea fără resurse adecvate. Totuși, lipsa unui cadru legal clar face ca atât angajatorii, cât și angajații să fie lipsiți de instrumentele necesare pentru prevenirea și combaterea burnout-ului.
Consecințele burnout-ului pentru societate și economie
Burnout-ul nu afectează doar angajații, ci și economia în ansamblu. Potrivit Organizației Internaționale a Muncii (OIM), stresul cronic la locul de muncă și burnout-ul contribuie la pierderi economice semnificative prin absenteism și scăderea productivității. În lipsa unor măsuri legislative clare, companiile și sistemele publice de sănătate suportă costuri suplimentare pentru tratarea consecințelor acestui sindrom.
La nivel individual, angajații afectați de burnout întâmpină dificultăți în luarea deciziilor, comit mai multe greșeli la locul de muncă și adoptă comportamente defensive. Această situație afectează nu doar sănătatea lor, ci și reputația și performanța organizațiilor.
Ce se poate face? Necesitatea unei reglementări clare
În Uniunea Europeană, Directiva 89/391/CEE impune statelor membre să asigure securitatea și sănătatea angajaților, inclusiv în ceea ce privește riscurile psihosociale. În plus, Directiva 2003/88/CE, care reglementează timpul de lucru, subliniază importanța echilibrului dintre viața profesională și cea personală, ca măsură preventivă împotriva epuizării.
În România, adoptarea unei legislații care să recunoască burnout-ul ca fenomen profesional este esențială. Printre măsurile care ar putea fi implementate se numără:
- Obligativitatea angajatorilor de a identifica și gestiona riscurile psihosociale la locul de muncă.
- Acces la consiliere psihologică pentru angajații afectați.
- Dreptul la concedii medicale pentru epuizare profesională.De ce este nevoie de o reglementare urgentă?
Burnout-ul este mai mult decât o stare temporară de oboseală – este o problemă gravă de sănătate publică, cu efecte devastatoare asupra indivizilor, organizațiilor și economiei. În absența unui cadru legislativ clar, angajații rămân vulnerabili, iar angajatorii nu au obligații specifice pentru a implementa măsuri de prevenție și suport.
Recunoașterea burnout-ului ca fenomen profesional ar contribui la protejarea sănătății mintale și fizice a angajaților și ar reduce costurile economice asociate acestui sindrom. Este timpul ca România să facă un pas înainte, aliniindu-se la standardele europene și oferind angajaților un mediu de muncă mai sigur și mai echitabil.Acțiunile legislative nu sunt doar o necesitate, ci și o responsabilitate față de sănătatea și bunăstarea angajaților.
Mai multe detalii despre soluțiile legislative sunt prezentate în articolul „Reglementarea Epuizării Profesionale în România”.
