Începând cu data de 4 decembrie 2024, prin Ordinul ANAF nr. 6.942, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1265/16.12.2024, a fost reglementată procedura de stingere a creanțelor fiscale prin darea în plată a bunurilor imobile. Această procedură reprezintă un mecanism legal care le permite debitorilor să stingă obligațiile fiscale prin transferul unor bunuri imobile în proprietatea publică a statului, constituind o alternativă la plata directă a datoriilor.
Obiectul și Sfera de Aplicare
Obiectul procedurii:
Stingerea creanțelor fiscale ale debitorului se face prin transferul unui bun imobil în proprietatea publică a statului, iar acest transfer se realizează în baza unei cereri adresate organului fiscal competent. Procedura este reglementată de Codul de Procedură Fiscală.
Bunuri eligibile pentru dare în plată:
- Construcții și terenuri aferente acestora;
- Terenuri fără construcții.
Excepții:
Unele bunuri nu pot face obiectul procedurii de dare în plată, și anume:
- Bunuri care sunt subiectul unor cereri de retrocedare, revendicare sau restituire;
- Bunuri implicate în litigii;
- Bunuri aduse ca aport în asocieri sau capital social;
- Bunuri închiriate, concesionate sau arendate.
Bunuri imobile ale debitorilor aflați în insolvență:
- Pot fi incluse în procedura de dare în plată, însă cererea trebuie să fie întocmită de către administratorul/lichidatorul judiciar sau administratorul special desemnat.
Creanțe excluse de la dare în plată:
- Creanțele care sunt reținute la sursă (ex: impozite reținute la sursă de către angajatori);
- Obligațiile fiscale accesorii (ex: dobânzi, penalități de întârziere);
- Drepturi vamale și creanțe care nu constituie venituri pentru bugetul de stat.
Cerințele Procedurale
Cererea de dare în plată:
Pentru a aplica această procedură, debitorul trebuie să depună o cerere către autoritatea fiscală competentă. Cererea trebuie să includă următoarele informații minime:
- Datele de identificare ale debitorului, administratorului sau reprezentantului legal;
- Descrierea bunurilor imobile propuse pentru dare în plată (inclusiv titlul de proprietate și detalii despre bunuri);
- Valoarea bunurilor stabilită conform unui raport de evaluare realizat de un expert independent;
- Declarația pe proprie răspundere privind lipsa litigiilor, revendicărilor sau altor sarcini asupra bunurilor;
- Acceptul debitorului pentru stingerea și a eventualelor creanțe fiscale viitoare (care pot apărea ulterior în urma unor proceduri de verificare);
- Semnătura reprezentantului legal al debitorului.
Documentele anexate cererii:
- Titlul de proprietate al bunurilor imobile;
- Raportul de evaluare întocmit de un expert independent, care stabilește valoarea bunurilor;
- Fișa mijlocului fix (pentru persoanele juridice);
- Acordul debitorului garant, dacă este cazul (pentru debitorii garanți).
Comisia pentru Analiza Cererii
Componența Comisiei:
Comisia care analizează cererile de dare în plată este formată din 5 membri:
- Director executiv sau director general adjunct al direcției generale;
- Șef administrație al finanțelor publice locale;
- Adjunct al șefului administrației pentru colectare;
- Adjunct al șefului administrației pentru inspecție fiscală;
- Șef serviciu juridic.
În funcție de specificul cererii, pot exista și invitați cu rol consultativ, precum șeful serviciului de evidență analitică și șeful serviciului de executare silită.
Secretariatul Tehnic:
Acesta este un serviciu auxiliar, format din două persoane, care are rolul de a verifica cererea și documentația depusă, de a solicita completarea informațiilor dacă este cazul și de a obține documentele necesare din aplicațiile informatice (ex: extrasul de carte funciară, certificatul constatator al firmei, etc.).
Procedura de Soluționare a Cererii
Analiza cererii:
- Secretariatul tehnic va verifica documentația, iar dacă sunt incomplete sau necesită clarificări, va solicita debitorului să le completeze.
- Comisia se va întruni și va analiza cererea pe baza documentației primite.
Termene:
- Comisia are un termen de 5 zile lucrătoare pentru a se întruni și a analiza cererea de dare în plată.
- Decizia se va lua pe baza unei majorități de voturi; în caz de egalitate, președintele comisiei va avea ultimul cuvânt.
Rezultatele procedurii:
- Dacă cererea este acceptata, se va emite o decizie favorabilă prin care bunul imobil va fi transferat în proprietatea publică a statului, iar creanțele fiscale vor fi stinse.
- Dacă cererea este respinsă, se va emite o decizie de respingere, iar motivul respingerii va fi clarificat (ex: documentație incompletă, existența unor litigii etc.).
Deciziile Comisiei și Comunicarea Acestora
Deciziile luate de comisie sunt semnate de președintele sau vicepreședintele acesteia și se comunică:
- Debitorului;
- Debitorului garant (dacă este cazul);
- Instituției publice care solicită preluarea bunurilor;
- Organului fiscal competent.
În cazul în care bunurile imobile urmează a fi administrate de mai multe instituții publice, comisia va emite decizii separate pentru fiecare instituție în parte.
Monitorizarea și Administrarea Bunurilor
După transferul bunurilor în proprietatea publică, instituțiile publice vor trebui să înceapă procedura de constituire a dreptului de administrare asupra acestora. Acest proces trebuie finalizat în termen de 90 de zile de la comunicarea procesului-verbal de trecere a bunului în proprietatea publică. Instituțiile vor avea obligația de a asigura administrarea bunurilor și de a le utiliza în interes public.
Proceduri Tranzitorii și Finale
În ceea ce privește cererile deja aflate în curs de soluționare, acestea vor urma procedura stabilită prin acest ordin, iar prevederile tranzitorii se aplică și pentru procedurile de dare în plată care au fost deja finalizate înainte de intrarea în vigoare a acestei reglementări.
În ceea ce privește monitorizarea emiterii proiectelor de hotărâri pentru administrarea bunurilor imobile, aceasta se face de către Ministerul Finanțelor și agențiile subordonate, pentru a asigura transparența și corectitudinea în administrarea patrimoniului public.
Concluzii
Această procedură de stingere a creanțelor fiscale prin darea în plată a bunurilor imobile constituie un instrument important pentru debitorii care se confruntă cu dificultăți financiare și doresc să-și regleze obligațiile fiscale fără a recurge la plata directă a datoriilor. Totodată, reprezintă și un mijloc pentru stat de a consolida patrimoniul public, în condiții legale clare și bine reglementate.
